2Tim 2:4 Niciun ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, dacă vrea să placă celui ce l-a scris la oaste.

Fratele Leonard Ravenhill a spus intr-o carte a lui: Poate un marinar sta nepasator cand aude strigatul de „Ajutor!”? Ati vazut vreun medic ca sta nepasator cand pacientul sau moare? Poate un pompier sa vada oameni intr-o casa ce arde si sa nu sara in ajutor? Atunci cum de noi stam fara grija in Sion in timp ce o lume intreaga zace in osanda in jurul nostru?

Noi crestinii trebuie sa luam exemplu de la ostasi. Chiar insus apostolul Pavel ne pune inainte acest exemplu. Daca stam bine sa ne gandim, nu doar de la ei putem lua exemplu, ci si de la multi alti oameni care se dedica anumitei cauze pamantesti sau unei anumite lucrari si o fac foarte bine, se implica total. Si sa nu uitam, sunt lucruri vremelnice, pentru care lupta, si o fac singuri sau cu ajutorul altor oameni si le dobandesc . Cand vedem cu cat profesionalism, cu cata dedicare, cu cate sacrificii lupta pentru ceea ce doresc, noua ar trebuii sa ne fie rusine. De ce? PENTRU CA MULTI NU SUNTEM IN STARE SA „SACRIFICAM” 30 DE MINUTE PE ZI PENTRU A STA IN RUGACIUNE INAINTEA DOMNULUI. Cum putem asculta despre soldatul X care isi da viata pe campul de lupta, si o face pentru tara lui, (care dupa ce moare nu il poate ajuta cu nimic) fara sa ne fie rusine?. De ce? Noi care spunem ca avem ca Imparat pe Domnul Isus, ca suntem cetateni ai cerului si multe altele nu Il urmam pe Imparatul nostru in totalitate si nu facem pentru tara noastra de sus mai nimic. Mai degraba dovedim ca suntem cetateni ai pamantului si vrem sa ramanem aici decat ca Il slujim pe Domnul si asteptam sa ne rapeasca sus la Cer.

Este vremea sa ne trezim, sa lasam nimicurile si sa ne dedicam Domnului in intregime. Daca oamenii ca aceia de care am scris in randurile de mai sus ne intrec in jertfire, dedicare, pasiune pentru ceea ce fac, e jale cu noi. Ar trebuii sa ne fie rusine, sa venim inaintea Domnului si sa ne pocaim si sa-I cerem iertare pentru superficialitatea cu care ascultam si implinim Cuvantul Lui.

Vorbim mult depre cum a fost in trecut, despre trezirile care au fost, cantam cantarea : Mai ada Doamne acele vremuri din trecut, dam vina pe unul, pe altul pentru adormirea care a cuprins bisericile dar nu vrem ca sa contribuim cu ceva pentru ca trezirea sa vina si in vremea de acum. Nu vrem sa jertfim timp pentru a striga catre Domnul pentru ca El sa Se indure de aceasta generatie de oameni care piere in pacat. Nu vrem sa jertim nimic pentru Cel ce S-a jertfit pentru noi….nu ne doare asta?

Oare cum vom sta inaintea Domnului?

Trebuie sa ne schimbam, trebuie sa ne trezim!!!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s