Charles Haddon Spurgeon

„În noaptea următoare, Domnul S-a arătat lui Pavel şi i-a zis: „Îndrăzneşte, Pavele!” (F. A. 23:11). Era o mângâiere pentru apostolul Pavel că Domnul i S-a arătat, că El ştia unde se găseşte şi cunoştea starea lui. Odată cineva a vizitat pe John Bunyan în închisoare şi i-a zis: „Prietene, Domnul m-a trimis la tine şi te-am căutat în jumătate din închisorile engleze”. – „Nu”, a răspuns Bunyan, „aceasta este cu neputinţă. Dacă Domnul te-ar fi trimis la mine, m-ai fi găsit îndată, pentru că El ştie că de ani de zile eu mă găsesc în închisoarea asta!” Domnul n-a pierdut nici una din pietrele Lui scumpe, nici n-a uitat-o. „Doamne, Tu mă vezi”, este un cuvânt de mare mângâiere pentru omul a cărei bucurie este Domnul. Slujitorul Lui era în închisoare şi Domnul ştia.

Slujitorii lui Dumnezeu sunt închişi în felurite închisori de necazuri. Poate că tu, cititorule, zaci în închisoarea durerii, legat de mână sau de picior, printr-o nenorocire să o boală; sau eşti în celula îngustă a sărăciei, sau în odaia întunecoasă a părăsirii iubiţilor tăi, sau în închisoarea apăsării sufleteşti. Domnul însă ştie în ce închisoare se află slujitorul Său şi nu-l dă uitării ca să zacă aşa „ca un mort, de care nu-ţi mai aduci aminte”.

Domnul stă alături de Pavel în ciuda uşilor şi zăvoarelor. Ca să intre acolo, El nu avea nevoie de învoirea mai marelui închisorii, nici să tragă zăvorul la o parte. El era acolo ca tovarăş al smeritului Său slujitor. Domnul poate să viziteze pe ai Săi, chiar dacă nimănui nu i se dă voie să-i vadă, fie din pricina bolilor molipsitoare, fie din pricină că bolnavul este în stare de nelinişte. Dacă ajungem într-o astfel de stare, încât nici un prieten nu se mai gândeşte la noi, pentru că nici unul nu a fost încercat în felul acela, Domnul Isus Cristos înţelege încercarea noastră deosebită şi ia şi parte la durerea noastră deosebită.

El poate să ne ajute, căci în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi.

Ba ceva mai mult: Domnul Isus cunoaşte împrejurările noastre mai bine decât le cunoaştem noi înşine şi ne scapă de primejdii necunoscute nouă. Pavel nu ştia în ce primejdie se găsea: el nu ştia că 40 de Iudei se legaseră cu jurământ ca să-l omoare. Dar Acela care era „scutul lui şi răsplata lui cea mare”, a auzit jurământul şi a rânduit astfel încât cei setoşi de sânge să fie dezamăgiţi.

Cititorule, Domnul cunoaşte necazul mai înainte de a te fi lovit şi îl preîntâmpină prin iubitoarea Sa purtare de grijă. Mai înainte de a-şi fi încordat Satana arcul, păzitorul oamenilor duce pe ai Săi la loc sigur. Mai înainte dea fi călită arma în foc şi de a fi pusă pe nicovală, El ne îmbracă cu o platoşă de nepătruns, de care se toceşte sabia şi se rupe suliţa. De aceea, cu sfântă îndrăzneală, vom cânta: „Căci El mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperişul cortului Lui şi mă va înălţa pe o stâncă” (Psalmul 27:5).

Charles Haddon Spurgeon

Reclame

1 comentariu »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.