download

„Dar când a văzut că vântul era tare, s-a temut; şi fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!”
(Matei 14:30).

Pentru slujitorii lui Dumnezeu, timpurile de „afundare” sunt timpuri de rugăciune. Petru uitase să se roage, când pornise la acel drum primejdios; când însă a început să se afunde, primejdia l-a făcut să se roage; strigătul lui după ajutor a venit, este drept, cam târziu, dar nu prea târziu. Ceasurile noastre de dureri trupeşti şi de nevoi sufleteşti ne mână să ne rugăm, tot aşa după cum valurile mării împing la mal sfărâmăturile corăbiei. Vulpea caută adăpost în vizuina ei, pasărea zboară în pădurea ocrotitoare, iar creştinul care trece prin încercări se grăbeşte să se înfăţişeze înaintea scaunului de har, unde găseşte ocrotire, ajutor.

Rugăciunea este portul ceresc în care ne ascundem de furtunile vieţii. Mii de corăbii mânate de furtună au aflat acolo scăpare; deci, când vine furtuna, nu avem altceva mai bun de făcut decât să fugim repede acolo.

Chiar o scurtă rugăciune este destul de lungă. Petru a scos un strigăt numai de trei cuvinte, dar ele şi-au ajuns ţinta, au ajuns la urechea şi la inima Domnului. Nu de lungime, ci de putere este nevoie când ne rugăm. Simţământul nevoii este un învăţător puternic, de la care învăţăm să ne rugăm scurt. Dacă rugăciunile noastre n-ar avea atâtea pene de podoabă în coadă şi dacă, în locul acestor pene, ar avea aripi mai tari, ar fi cu mult mai bine. Mulţimea de cuvinte şi gândirea adâncă sunt ca pleava şi grâul: cu cât este mai multă pleavă, cu atât este mai puţin grâu.

Tocmai nevoia noastră dă Domnului prilejul de a ne veni în ajutor, îndată ce un simţământ puternic de primejdie ne face să scoatem un strigăt, Domnul Cristos ne şi aude; iar ceea ce pătrunde în urechea Lui, pătrunde şi în inima Lui, şi nici chiar mâna Lui nu zăboveşte. Noi abia în clipa din urmă ne îndreptăm spre Domnul, dar mâna Lui repară iute zăbava noastră, prin ajutorul Lui grabnic. Suntem aproape înghiţiţi de apele necazului care mugesc? Să ne ridicăm sufleteşte spre Domnul şi să fim siguri că nu ne va lăsa să pierim. Dacă noi nu putem nimic, Domnul Isus Cristos poate toate. Să ne asigurăm de ajutorul Său puternic şi atunci toate vor merge bine.

Charles Haddon Spurgeon

Anunțuri

1 comentariu »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s