,, Trebuie sa ne indepartam de rugaciune, de bizuirea pe ea, sau de increderea in ea; un om poate predica mult si, in loc sa se apropie de Dumnezeu sau sa se bucure de comuniune dulce cu Hristos, el se poate apropia de rugaciune, gandurile lui pot fi mai fixate asupra rugaciunii lui decat asupra lui Dumnezeu, caruia el se roaga; si poate trai bazandu-se mai mult pe pernuta lui de rugaciune, decat pe Hristos. Dar atunci cand un om se apropie intr-adevar de Dumnezeu in rugaciune, el uita de rugaciune si isi aduce aminte de Dumnezeu, iar rugaciunea nu mai are valoare, ci Hristos este totul.”

Isaac Ambrose