În urmă cu ceva ani am auzit o vorbă între tinerii din emigraţia românească din Statele Unite:

„sînt două feluri de oameni, oameni care muncesc şi pastori… „.

N-am reacţionat, pentru că ştiam că este aşa.

Există pastori paraziţi? Da, există… i-am văzut cu ochii mei. Sînt din ce în ce mai puţini, dar în anii 90 erau o specie pe cale de apariţie. Nişte trîntori, vrednici de scos afară pe urdiniş.

Întrebarea a plutit în aer din nou în ajunul celei de a III-a ediţii a trainingului de orientare în carieră de a Universitatea Emanuel din Oradea.

Există, de ce să nu recunoaştem, oameni care aleg „cariera eclesială” nu numai pentru avantajele slujbei, pentru beneficiile de imagine, ci şi, de ce nu, pentru o mai bună aşezare în inacţiune, din pricina proastei închipuiri pe care o au asupra slujbei pastorale.