TOTI GRESIM IN MULTE FELURI, SCRIE IACOV, FRATELE LUI ISUS. SI ADAUGA: DACA NU GRESESTE CINEVA IN VORBIRE, ESTE OM DESAVARSIT! (IACOV 3:2). PROBLEMA NU ESTE SA GASIM PRIETENI SI PARTENERI CARE NU NE GRESESC NICI ODATA. NOI STIM CA ASA OAMENI NU EXISTA. SINGURA INTREBARE CARE NI SE PUNE ESTE SA STIM CE FACEM NOI CAND CELALALT NE GRESESTE.

bunatatea si greselile celuilalt-iosif ton

Cum reacționăm atunci? Ne enervăm? Țipăm?  Începem cearta?

Datorită unor greșeli ridicol de mici, uneori se nasc certuri enorme, se strică prietenii, se sparg familii, se rup relații. Când unul greșește şi celălalt reacționează cu ton ridicat şi cu cuvinte de reproș, lucrul acesta produce iritare, mânie, şi răspuns „pe măsură”:  cuvinte de ocară, cuvinte jignitoare, care atrag răspuns la fel de insultător şi… cearta-i gata! Relațiile sunt afectate, adeseori rupte.
Cu toții ştim cât de greu este să repari relații afectate de o ceartă şi de cuvinte necugetate spuse la mânie.

Să mai spunem odată. Nu există relații interumane în cadrul cărora să nu se comită greșeli. Să ne gândim acum la rolul bunătății în cadrul relațiilor interumane. Cum reacționează bunătatea în fata greșelii celuilalt? Apostolul Pavel răspunde astfel: „Fiți buni unii cu alții, miloși şi iertați-vă unul pe altul.” Prima acțiune a bunătății este să exercite milă. În loc să se gândească la paguba sau la rana care i s-a produs prin acea greșeală (se pune pe sine înainte), se gândește la cel care a produs greșeala: De ce a făcut-o? Şi de îndată ce se gândește la celălalt, începe să-l privească cu bunătate şi să-i găsească o scuză: Nu şi-a dat seama ce zice sau ce face? Sau, a venit necăjit de la serviciu. Sau, e obosită, sărmana. Sau, aşa se procedează în familia lor. Sunt zeci de scuze care pot fi găsite. Gândiți-vă la unul căruia i se băteau cuie în mâini şi în picioare şi care , în loc să strige de durere, vorbea cu Dumnezeu şi zicea: „Bieții soldați; ei nu știu ce fac! Ei nu știu pe cine răstignesc! Ei își fac meseria şi împlinesc ordinele date! Aşa că, având în vedere toate acestea, Tată, iartă-i!” Fiind victima celei mai cumplite cruzimi, El putea să ierte fiindcă, în bunătatea Lui, nu se gândea la Sine, ci la soldații care Îl răstigneau. Îi păsa de veșnicia lor. El murea şi pentru iertarea lor.

Bunătatea este capacitatea de a pune pe primul loc pe celălalt. Bunătatea este capacitatea de a te gândi la el/ea, nu la tine. Este capacitatea de a-i găsi o scuză. Şi-i găsești o scuză care te face să-ţi fie milă şi să-l ierți. Aşa zice Isus despre Dumnezeu: „El este bun cu cei nemulțumitori şi răi.” Mai mult: Dumnezeu a găsit o soluție pentru răutatea din lume: A dat pe singurul Său Fiul şi a absorbit răutatea lumii în Sine. El poate să ierte fiindcă a absorbit greșelile lumii în propria Lui Fiinţă.

 

Sursa: http://iosifton.ro/

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s