Charles Haddon Spurgeon

Un bătrân credincios, pe care l-am vizitat când era bolnav pe moarte, mi-a spus că el n-are nici o grijă şi a adăugat: „În toată viaţa mea, eu nu m-am chinuit cu griji niciodată, pentru că mi-am făcut regula aceasta: să nu duc grijile cu mine în casă.”

Aşa se cade să facem mereu. Când ne curăţim ghetele la uşă, ar trebui să aruncăm şi grijile noastre în pământul de la grătarul de şters ghetele şi, cu ajutorul unei rugăciuni făcute cu credinţă, să le lăsăm acolo în ţărâna care este hrana şarpelui, nu a noastră. Ce ajutor avem de pe urma grijilor? Ele nu au adus unui sărac nici măcar un ban şi nu au făcut rost celui flămând de vreo bucată de pâine.

Grijile rod viaţa; şi cine îşi iubeşte viaţa, trebuie să se ferească de ele. Munca nu ne roade puterile, căci puterea de viaţă care este în noi are grijă să pună la loc puterea cheltuită în muncă: dar grija face ca însăşi puterea de viaţă să se piardă repede. Grija este un fel de sinucidere.

Cu linişte şi mulţumire ai mai multă nădejde de a-ţi lungi viaţa decât dacă griji necurmate îţi rod sufletul; iar un creştin credincios slăveşte pe Dumnezeu prin faptul că el mereu se odihneşte în credinţă. Viaţa lui plină de pace este o predică tăcută dar plină de putere, care trezeşte în alţii dorinţa după izvorul ascuns al unei astfel de vieţi.

Charles Haddon Spurgeon

Anunțuri

1 comentariu »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s