Charles Haddon Spurgeon

Câteodată este bine pentru noi să ne cam lipsească mijloacele şi în buzunar să sufle vântul, căci după aceea învăţăm să fim mulţumitori când mijloacele curg din belşug. Puţin post din când în când ne învaţă să preţuim cu recunoştinţă prânzurile bogate pe care ni le pregăteşte Domnul.

Scăderea mijloacelor din afară vrea să pună la încercare credinţa noastră: dacă este adevărată sau nu.

Dacă toate merg după dorinţă, credem că suntem nişte adevăraţi eroi ai credinţei şi ne mirăm de slăbiciunea credinţei semenilor noştri. Când însă coşul de pâine este ridicat mai sus pentru noi, începem un alt cântec şi în nouă cazuri din zece se arată că nu mai rămâne nimic din închipuita noastră credinţă. Socotim că ne încredem în Dumnezeu, în făgăduinţele Lui, când, de fapt, ne încredem mai mult în veniturile noastre. Este foarte bine să ştim lămurit cum stăm faţă de Domnul Dumnezeu, dacă, în adevăr, credem în El sau nu; de aceea scăderea veniturilor noastre lucrează în bine asupra stării noastre duhovniceşti. Frate, crezi tu chiar şi atunci când pârâul Cherit a secat; când copiilor le trebuie haine noi, dar vechea socoteală de la croitor n-a fost încă achitată; când cămara este goală şi nu ştii de unde ai să faci rost de hrană pentru mâine? Crezi şi atunci? Este oare lucru uşor să te încrezi în Dumnezeu cum ţi-ai închipuit?

O astfel de punere la încercare a credinţei mai are şi scopul de a ne face ca toată slava s-o dăm numai lui Dumnezeu. Dacă ne merge bine fără întrerupere, atunci ia naştere încrederea în noi înşine şi această încredere este mama mândriei. Este bine pentru noi dacă învăţăm să vedem că depindem în totul numai de Dumnezeu, că putem să pierdem foarte uşor toată averea de pe pământ şi că fericirea noastră a zburat îndată ce Domnul Şi-a retras mâna de la noi. Trebuie să învăţăm să ne aşezăm în totul la picioarele Domnului şi să rămânem acolo. Simţământul că avem nevoie de El alungă încrederea în noi înşine; dacă vedem că Domnul este singurul, dar şi înţeleptul nostru ajutor, îl preamărim din inimă şi-L preamărim numai pe El.

Câteodată, şi timpul încercării este numai o pregătire pentru timpul unui har bogat. După o mare retragere a apelor mării de la uscat, urmează o rapidă creştere a lor peste maluri (flux şi reflux). Am învăţat să ne bucurăm cu cutremur, pentru că liniştea este adeseori semnul furtunii apropiate; şi dimpotrivă, chiar în vremurile de nevoi, putem să fim cu un curaj vesel, pentru că adeseori acele vremuri merg înaintea unei bogate binecuvântări. Când venea scăderea apoi (refluxul), adeseori m-am întrebat ce urmăreşte Domnul să-mi pregătească. Mi-am zis: „Iată, Dumnezeu goleşte toate şi-mi ia mijloacele. Acum văd că toate sunt de la El, că Lui I se cuvine toată cinstea. Creşterea apei (fluxul) va fi cu atât mai puternică, cu cât apa s-a retras mai departe. Dumnezeu are în vedere lucruri mari pentru mine, dacă, bine înţeles, cred!”

Aşa mă întorc de la punga mea goală spre mâna nepătrunsă a bogăţiei veşnice şi nu mă tem. Domnul nu întârzie în împlinirea tuturor făgăduinţelor Lui!

Charles Haddon Spurgeon

Reclame

1 comentariu »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.