Odată, un predicator din adunarea pe care  o frecventam în România a istorisit o experienţă pe care a avut-o în timp ce era cazat la o familie a cărei casă era aproape de o cale ferată.

Acest frate, fiind intr-un oras departe de casa lui, a fost chemat de niste credincioşi sa doarmă la ei. Acesta a acceptat, dar nu a reuşit sa doarmă aproape deloc. Casa era aproape de o cale ferată şi de fiecare dată cand era aproape să adoarmă trecea vreun tren şi-l trezea. A doua zi dimineaţa, întrebat fiind cum a dormit, acesta le-a povestit că nu a reuşit să doarmă şi le-a spus şi motivul. Curios, i-a întrebat cum de ei reuşesc să adoarmă, la care răspunsul a fost că s-au obişnuit cu zgomotul şi nu-i mai deranjează.

Din păcate, şi în cele spirituale suntem in pericol de a ne obişnui cu Scriptura,  cu semnalele de alarmă trase de slujitorii Domnului sau cu orice alte modalităţi pe care le foloseşte Domnul pentru a ne ţine treji. Ştiind anumite pasaje din Scriptură, auzindu-le de multe ori, nu le mai dăm importanţa si respectul pe care ar trebui sa le-o dăm.

Cu siguranţa ca aţi întălnit oameni pentru care aţi avut un respect profund, reverenţă şi poate chiar frică din pricina anumitor funcţii pe care le deţineau. Si mai apoi împrietenindu-vă cu ei, obişnuindu-vă cu ei v-aţi permis lucruri pe care nu le-aţi fi facut inainte când nu eraţi obişnuiţi cu ei.

Suntem în pericol, dacă nu veghem, să luăm cu prea mare uşurătate tot ce ţine de umblarea cu Domnul, de trăirea cu Domnul şi astfel să trecem de nişte limite pe care nu le-am fi trecut la începutul umblării cu Domnul. Am observat mulţi oameni care vorbesc despre Dumnezeu ca despre un amic. Nu aş vrea să fiu înteles greşit. Dumnezeu ne-a răscumpărat şi suntem copiii Lui dar asta nu ne permite să vorbim despre El, cu El sau sa ne comportăm ca şi cum El ar fi un simplu amic. El este Domnul Domnilor, si toţi slujitorii Lui vin înaintea Lui cu reverenţă, teamă sfântă.

Închei cu un avertisment: Să veghem ca nu cumva fiind prea obişnuiţi si familiarizaţi cu Scripturile, să aţipim şi să nu auzim glasul Domnului, şoapta Duhului şi ceea ce vrea să ne transmită zi de zi Domnul.

Apocalipsa, 1:17 – Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă,

Apocalipsa, 1:18 – Cel Viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s