Charles Haddon Spurgeon

„Şi pe marea de sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu în mână, stăteau biruitorii fiarei… şi cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu şi cântarea Mielului” (Apocalipsa 15:2-3).

Cei vechi povestesc despre lebădă că pasărea aceasta este mută în tot timpul vieţii ei; numai înainte de moarte cântă pentru întâia şi ultima oară. Aşa este cu câte un copil al lui Dumnezeu, descurajat. El merge în viaţa tăcut şi trist, ca sub un nor, dar înainte de moarte cântă un cântec de laudă. Şivoiul vieţii curge turbure şi fără vlagă; când însă este să se verse în marea luminoasă a veşniciei, începe să radieze strălucirea acesteia. Călătorul geme sub povara sa; când însă vede ţinta unde el va scăpa de ea, chiuie de bucurie.

Ţi-e frică de moarte? Nu-ţi fie frică! Mai de grabă să-ţi fie frică de viaţă. Viaţa aduce cu ea multe primejdii; dar ce pagubă poate să aducă unui creştin moartea? Ţi-e frică de mormânt? El nu este decât locul unde trupul va fi pregătit pentru cer. Moartea durează numai o clipă şi aduce unui copil al lui Dumnezeu izbăvire şi fericire. Te temi de durerile morţii? Ele sunt, în adevăr, numai cele din urmă zvârcoliri ale vieţii, care luptă pentru ca să trăiască mai departe. Moartea nu are dureri; un suspin uşor şi lanţurile s-au desfăcut; duhul este slobod.

Charles Haddon Spurgeon

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.