Orice slujire pe care Domnul Dumnezeu o va accepta ca pe o jertfă duhovnicească din partea noastră trebuie să aibă pe ea pecetea Duhului Sfânt. Încă din vremea lui Moise jertfa de mâncare simboliza hrana pentru popor, slujba făcută pentru binele celorlalți:  “Când va aduce cineva Domnului un dar ca jertfă de mâncare, darul lui să fie din floarea făinii: să toarne untdelemn peste ea şi să adauge şi tămâie.” (Lev. 2:1) 

Aceasta trebuia să aibă deci trei componente:

• Floarea făinii, simbolizând “zdrobirea” prin care bobul de grâu trebuie să treacă pentru a fi transformat în pulbere fină;
• Untdelemnul, simbolizând Duhul Sfânt, ca element necesar oricărei jertfe bine-primite;
• Tămâia, care simboliza rugăciunea ce se ridică asemenea unei miresme plăcute înaintea lui Dumnezeu.

Orice slujitor ales să dea hrana poporului, trebuie să se aducă pe sine jertfă. Are nevoie de zdrobire, mai înainte de orice, pentru ca mândria atât de…