Mi-a fost dat să întâlnesc oameni care cu gura au mărturisit sus şi tare creştinismul lor, dar care, pe cât puteam să văd, o făceau numai în dorinţa de a fi socotiţi că şi ei sunt ceva. Şi-au strâns în jur un mic cerc de prieteni care credeau vorbele lor frumoase şi primeau tot ce le plăcea să li se spună drept cuvânt de Evanghelie. Părerea lor trecea drept adevărată măsură a vredniciei unui predicator, toate erau judecate după conştiinţa lor şi aveau la îndemână o grămadă nesecată de istorisiri (experienţe) din cele mai straşnice pentru cei ce aveau dorinţa după ceva nemaipomenit. Însă, dacă pe lângă toate acestea, ar fi binevoit să săvârşească nişte fapte de adevăraţi creştini, atunci cu cât mai bine ar fi tras în cumpănă vieţile lor. Aceşti oameni sunt ca şi cucuvelele, care par a fi nişte păsări mari, dar care, în realitate, nu-s decât pene. În amurg, se arată uimitor de înţelepţi, când însă vine ziua, sunt nişte nătăfleţi.
Charles H. Spurgeon

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s