Mentalitate cu dizabilităţi în România
“Cine nu are copil cu probleme nu ştie… lumea nu este tolerantă faţă de copiii ăştia”, mi-a spus mama unui copilaş acum vreo doua zile…..
.
Sunt părinţi care-şi retrag copiii de la grădiniţa la care a fost acceptat un copil special şi îşi smucesc copilul de mână, să nu se uite, în timp ce ei aruncă răutăcios un “Da’ ce? Asta-i grădiniţă pentru handicapaţi?”. Sunt părinţi care-şi iau copilul de la joacă atunci când lângă el apare un copil diferit, explicându-i odraslei că celălalt copil “nu-i normal!”, sunt părinţi care-şi retrag copilul din clasa în care a fost primit un copil cu nevoi speciale şi sunt chiar şi profesori care se întreabă “ce-i cu handicapaţii ăştia aici?”.
Şi mai sunt şi cucoanele alea îmbrobodite şi duse la biserică, da’ mai mult pe la pomeni, care, când văd un astfel de copil, punctează cu înţelepciune “Dumnezeu nu doarme, aşa îi pedepseşte pentru păcatele lor!!! Cine ştie ce-au făcut…”. Dacă ne-am gândi mai puţin la păcatele celorlalţi… poate am reuşi să vedem că un copil special poate transforma copilul “normal” într-un om deschis, adaptabil, sufletist şi mult mai înţelept… dar e greu cu mentalitatea româneasca!!!!!
