Hristos a murit vineri pentru a satisface dreptatea lui Dumnezeu și a înviat duminică pentru a-și satisface iubirea față de oameni. La Crăciun a fost o promisiune a unei mântuiri, la Paști a fost împlinirea acelei promisiuni. În Ioan 12 spusese că bobul de grâu trebuie să moară mai întâi de a ajunge pâine. Trebuia să se țină de cuvânt…

Înainte de a trăi față de Hristos trebuie să mori față de lume. Să-ți moară agendele, prioritățile, firea pământească, hobby-urile ca să poți trăi în libertatea robiei Lui. Ca să trăiți bine trebuie să muriți bine. De aceea ne trăim creștinismul nostru șchiop și infantil, pentru că n-am murit chiar de tot. Vechea viață e numai amețită și oricând se poate trezi să muște. Înfrângerile spirituale vin din neînfrângerea cărnii.

Să nu uitați niciodată jertfa de la Calvar. Ea este asigurarea atât a unei morți necesare cât și a unei vieți noi. O viață nouă aici, garanția unei vieți viitoare veșnice. Să murim cu El ca să trăim pentru El. Sărbători binecuvântate!

Vladimir Pustan