“Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului!” (Ps.122:6) – Felix Marțian


Atâtea tragedii ai cunoscut Sub apăsarea marilor imperii Încât istoria ţi-e plâns durut, Izvor de lacrimi trist, neîntrerupt, Ca un dezgheţ în streaşina durerii. Deşi ai pacea-nscrisă pe blazon, Istoria s-a dovedit rapace Legându-te cu zbucium de pripon, Iar pentru tine a rămas doar zvon, Un vis neîmplinit, râvnita pace. Istoria ţi-a înlesnit cândva O întâlnire-n ziua cercetării, Când Dumnezeu plângea la poarta ta Prin Cel ce-aduce pace, pacea Sa; Cristos chema, dar n-ai răspuns chemării. Ierusalim,n-ai pace nicidecum Şi-mprejurările îţi sunt ostile Căci iată cum îţi bate-n porţi, acum, Venind întunecată de pe drum, Istoria-ncălţată cu şenile. Te răvăşesc rachete zile-ntregi Şi pacea iluzorie se curmă. Tu o doreşti, dar nu poţi să-nţelegi Că Domnul păcii vrea ca să-L alegi, Iar profeţiile te-ajung din urmă. Le vezi plesnind în muguri de smochin Şi-n verdele ce vara o vesteşte,… Citește mai mult pe „“Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului!” (Ps.122:6) – Felix Marțian”